Enisala nu era inițial pe lista noastră de călătorie. S-a întâmplat doar ca drumul spre Deltă să treacă pe aici, plecând dinspre Histria spre Tulcea. Cetatea înființată de genovezi la Enisala ne-a apărut brusc pe o colină și nu se putea să nu ne oprim pentru o scurtă explorare cum ne place nouă să facem.
Un indicator aproape ascuns în tufișuri mă obligă la o frână puternică și un scurt viraj la dreapta pe un drum proaspăt asfaltat care ne duce la poalele colinei de calcar pe care a fost ridicată cetatea.
Cetatea de la Enisala prin poziția sa și tehnicile constructive folosite avea scop defensiv și de supraveghere a drumurilor de pe apă și uscat. Singurii care par a fi fost interesați de o astfel de fortificație, care să supravegheze traficul naval erau negustorii genovezi care la momentul construcției (mijlocul secolului XIV) dețineau monopolul navigației pe Marea Neagră.
Văzută de la exterior cetatea este impresionantă, fiind mai tânără decât Histria are zidurile, cum era și normal, mult mai bine păstrate.
De la poalele colinei, unde este amenajată parcarea de mașini, ne așteaptă un scurt urcuș, nu foarte greu dar suficient încât sub soarele puternic de vară să visăm că la capătul lui ne așteaptă o sticlă cu apă rece proaspăt scoasă de la frigider. Din păcate nici un investitor localnic nu s-a gândit la asta, ne întâmpină doar un nene la umbra unui copac, cu o mică măsuță pentru bilete (1 RON) și pliante.
În interiorul cetății însă nu prea mai avem ce vedea, doar câteva ziduri mărturie a vremurilor de odinioară și un alai de nuntă ieșit la ședință foto.
În schimb priveliștea pe care o avem de aici asupra lacului Razelm și întinderea dintre cetate spre Babadag merită tot efortul.
Articole pe aceași temă:
HISTRIA – DOBROGEA COSMOPOLITĂ