Departe de lumea dezlănțuită e descrierea perfectă pentru vacanța din acest an în Delta Dunării, la Sfântu Gheorghe. Nu ne-am gândit la asta când ne-am planificat călătoria, pur și simplu doream să vedem delta. Sfântu Gheorghe a fost o alegere întâmplătoare dar când am ajuns acolo ne-am dat seama că era exact ce aveam nevoie, o întoarcere la lucrurile simple și liniștite de odinioară.
După o noapte fără somn în Mamaia și vizitarea cetăților dobrogene Histria și Enisala, am ajuns în deltă. Delta e categoric o lume a apelor așa că mașina a rămas la Mahmudia (există parcare păzită lăngă port) și de acolo cu barca, un drum de 90 de minute până la Sfântu Gheorghe.
Din primul pas făcut pe debarcader am devenit nerăbdătoare să las bagajele în cameră și să ies desculță prin sat, pentru că aici nu vezi nici urmă de asfalt sau pământ bătătorit doar nisipul fin și moale care acoperă toate ulițele satului.
Viața are cu totul alt ritm aici, prea puțin schimbată de turiștii care se confundă și ei cu locul sub privirile uneori mirate ale oamenilor din sat.Vara e anotimpul cel mai animat în partea locului pentru că numărul de locuitori crește simțitor cu noi cei veniți din alte zone. Oricum în timpul miezul zilei întâlnești prea puțină lume pe ulițele satului, doar câțiva bătrânei stând pe banca din fața casei la o vorbă spusă în dulce dialect ucrainian. De la ei am aflat cele mai bune locuri de vizitat în deltă, orele potrivite pentru fotografiat pelicanii și cine e cel mai potrivit barcagiu pentru infiltrarea în canalele ascunse de stufăriș ale rezervației
Posibilitățile de cazare sunt variate de la cele buget, adică la gazdă până la pensiuni cu un număr mai mare sau mai mic de margarete, căsuțe, zonă de campare a corturilor sau resort de lux.
Plaja e la 15-20 de minute de mers pe jos dar la fiecare jumătate de oră trocăriciul vă ajută să ajungeți simplu și rapid pe malul mării. Dealtfel băiatul cu biletele din trocărici ne-a fost cel mai bun ghid despre ce și unde se mănâncă cel mai bine în zonă.
Și în sfârșit plaja întinsă cât vezi cu ochii unde te poți relaxa fără ca vecinul să îți sufle în ceafă, fără să îți zgârie urechile diverse reclame ale vânzătorilor ambulanți sau muzica dată la maxim în boxe. Orizontul nu îți este blocat de șezlonguri iar baia în mare nu e compromisă de jet skiuri periculos de prost conduse.
Aici e liniște și dulce relaxare, mare liniștită și chiar dacă zona pare a fi a nimănui este curat. În locul tonetelor și teraselor un domn întreprinzător a pus berea și sucul la rece în cuva cu gheață și între doi clienți admiră jocul de table încins ad-hoc.
O plimbare agale după ce ne-am plictisit de plajă ne-a dus în locul în care marea se îmbrățișează cu Dunărea. Normal pe drum mai dai peste câțiva cai sau vite răzlețe venite la adăpat și pe care le reîntălnești la lăsarea serii pe ulițele satului în drumul lor spre casă.
Seara o încheiam, după o cină copioasă cu pește proaspăt, stând la povești în cerdacul casei care ne găzduia, bine protejați de țânțari cu spirale fumigene, brățări și creme, dar și luând aminte la sfatul oamenilor din zonă de a nu ne veni cheful de plimbare între 7.30 si 8.30 seara când roiesc țânțarii.
Poate vă întrebați dacă nu a fost prea plicitisitoare această vacanță. Nici vorbă, sunt prea multe de făcut și văzut în zonă. Ne-am împărțit ziua între plajă, incursiunile în Deltă în căutare de pelicani (despre trasee săptămâna viitoare), câte un somn de după amiază, mult pește (neapărat cu mămăliguță și mujdei) și povești de seară cu prieteni dragi.
Pe scurt vacanța la Sfântu Gheorghe și în Deltă a fost o încântare, adevărată revigorare pentru trup și suflet pe care v-o recomand cu drag și vouă.
S-ar putea să vă placă și
Păstrăv la cuptor, pe sare
Sibiu incursiune în vechiul burg săsesc
Călătorie în timp pe Valea Vaserului
Banffy, destinul unui castel